✾ Aminte de noi ✾

Aminte de noi îmi aduc şi acum, văzând cum fulgii de nea se aştern uşor în palmele mele.

Cerul e de o culoare palidă, sărbătorile revin cu a lor spirit, frigul de afară îmi îngheaţă fiecare părticică din ceea ce mi-ai oferit tu acum mult timp şi îmi dă o stare urâtă, mă face să-mi fie din nou dor de tine.

Mi-e dor de atingerea ta duioasă, de felul cum mă priveai.

Mai dă-mi, te rog, un zămbet cald, şi un sărut lung.

Dă-mi ceva ce doar tu îmi poţi oferii, ceva ce mă face mai puternică. Un gând bun, un sărut pe frunte, şi un sincer "Te iubesc!".

Timpul te-a schimbat cu totul, nu mai eşti la fel, şi poate..de aceea îmi este dor de tine, de acel tu de mai demult. 

Mă întreb dacă şi tu ai observat acest lucru, dar un alt gând mă macină, şi acela că , poate vreodată ai să te gândeşti la noi şi o să vezi cum timpul a trecut, iar tu, tot nu ai încercat să...să mă priveşti în ochi ca să vezi cum nimic din ceea ce ne leagă nu a murit.

T.I. ♥

✾ Alături de tine ✾

 

Iarnă.

Acelaşi frig ne înconjoară, ne învăluie cu totul, şi ne răceşte crunt trupul nostru.

Afară, totul este alb, cu puţin gri.  Este un peisaj melancolic, rece, iar tot ce vedem se 

transformă în năluci.  

Ca orice anotimp, şi iarna are ceva special, ceva care ne transmite o stare de tristeţe, de dor, dar şi de iubire.

Ne dorim să fim alături de cineva, de acea persoană căruia îi ducem dorul. Consider că iarna este un anotimp mai special, pentru că..ceva ne uneşte cu alte persoane, parcă putem să iertăm mai uşor, să iubim din nou, să trecem peste tot şi să ne reîmprospătăm forţele pentru ceea ce va urma.

Cu toţii aşteptăm acest anotimp. Este o şansă pentru fiecare dintre noi de a-şi repara greşelile, de a vedea ce înseamnă să pierzi pe cineva, şi totuşi încă nu e prea târziu. Nu doar trupul nostru se răceşte, ci şi inima noastră.

Aşa cum o pătură ne încălzeşte trupul, aşa şi un sărut ne încălzeşte inima.

Îmi doresc să fiu alături de tine, din nou. Dar, tu îţi doreşti la fel de mult ca şi mine?

Simţi şi tu acel fior care îţi umple gândul de amintiri legate de noi?

Simţi că poţi înlătura tot răul provocat, şi te poţi reîntoarce din nou la mine?

Nu simţi şi tu lipsa mea? Îmbrăţişările mele? Glumele noastre? Săruturile lungi?

Vin-o încet spre mine, ia-mă de mână şi priveşte-mă în ochi cu atâta dragoste în suflet.

„Știi că ești îndrăgostit atunci când nu mai poți adormi pentru că realitatea este, în sfârșit, mai frumoasă decât visul.“

Theodor Seuss 

✾ Alungă răul ✾

 

Şi sunt nopţi lungi şi reci unde îmi doresc să fi aici. Simt cum tot ce e mai rău mă înconjoară, mă simt lipsită de puteri, iar întunericul mă priveşte cu un gând malefic. 

Adorm.

Întunericul îmi pătrunde în minte puternic şi îmi seacă orice putere de a rezista fricii mele. Mă simt singură, înfrigurată, însă cred că nimic nu mă mai poate scoate din acest coşmar. 

Te văd în ceaţă, neclar. 

Fug spre tine spre a te prinde de mână. 

Nu mă pot apropia..parcă ceaţa devine tot mai albă, dar te strig şi îţi cer să vi la mine. Pentru un moment am crezut că te-am pierdut de tot. Nu doar eu mă simt pierdută, dar simt că şi pe tine te-am pierdut.

De ce acest coşmar nu se mai sfârşeşte? Doar mi te-a luat întunericul lăsându-mă într-o pustietate veşnică. Şi văd cum nimic nu se mai mişcă, ceaţa e la fel de groasă şi de albă. Această singurătate îmi dă fiori, şi presimt cum ceva se va întâmpla. O mână îmi atinge umărul. 

Tresar.

Doamne, era el! L-am crezut pierdut. Îmi zâmbea, era bine. Fericiţi amândoi, în sfârşit!

Mă trezesc. 

Trupul îmi era umed, iar obrajii îmi ardeau. O zi întreagă, gândul îmi era la el. Speram să-l revăd măcar o dată, să-i mulţumesc că a alungat întunericul şi mi-a salvat sufletul. 

El e eroul meu.

„Mulți oameni nu-și trăiesc visele pentru că-și trăiesc fricile.“

Les Brown 

✾ Iubirea ✾

 

De ce suntem fericiţi atunci când ne îndrăgostim şi încet-încet ne apropiem de acea persoană şi o iubim tot mai mult? De ce totul pare aşa de unic, simplu şi magic?

De ce iubirea ne împinge mai adânc în sentimente şi ne dorim tot mai mult să fim acolo cu acea persoană?
Nu oare, iubirea e cea care ne întăreşte sufletul şi ne aprinde sentimentele?

De ce unii dăm vina pe ea? De ce o condamnăm pentru faptele noastre greşite care provoacă răul, lacrimile reci, şi care dau naştere orgoliului? Mulţi dintre noi gândim aşa, chiar şi eu o condamn pentru greşelile mele, însă singurul vinovat eşti tu, şi eu.

Noi, aceştia, care provocăm durere, lovim puternic în tot ceea ce-am construit cu dragoste, efort şi răbdare.

Dar..noi o să mai putem să o ducem..aşa?
O să mai avem puterea de a învinge ceea ce urmează?
Amintirile revin.

Te doare..

Plângi.


...un nou început.
 

„Cu cât judeci mai mult, cu atât iubești mai puțin.“

 Honoré de Balzac

✾ Toamnă rece ✾

Toamna.

Anotimpul începe a-şi arăta durerea prin stropii de ploaie pe care îi varsă pe corpul nostru.  Picuri reci ne înfioară, ne întristează, ne provoacă un dor nebun şi un plâns puternic. 

Oare şi sufletul nostru plânge odată cu cerul?

Locurile străbătute des îşi pierd din culoare, din viaţă, iar noi pierdem odată cu ele amintirile cu cei dragi în acele locuri.

Dar, ia naştere în mintea şi în inima noastră arzătorul dor şi acea teamă de singurătate. 

Gândurile noastre se îndreaptă spre persoana care ne-a lăsat un gol imens, acea persoană care a sfărâmat orice bucăţică de speranţă, iubire şi încredere.

Aşa ne aşteaptă al nostru anotimp, a noastră toamnă. 

Ne îmbrăţişează şi ne sărută rece, ne împinge spre întuneric, spaimă şi durere.

„Ochii îs doi și-s trişti, d-apoi inima, singură?“

 Grigore Vieru

✾ Întoarce-te ✾

 

Fiecare zi pare tot mai grea atunci când tu nu spui nimic. 

Te prefaci că nu auzi pe nimeni, eşti nepăsător şi mai rece ca un cub de gheaţă, iar privirea ta mi-o întoarce pe a mea zbătându-se să-mi explice ce anume te trage înapoi spre tăcere.

Devii un necunoscut prin care nu mai pot cunoaşte nimic.

 Totul e negru si pustiu.  Suflarea ta pe al meu umăr să o simt uşor devine un vis, un imposibil. Durere ia din nou naştere în al nostru interior, în al nostru loc de iubire.

Mi-aş dorii să te aduc înapoi,  lângă al meu suflet prăbuşit,  să-l liniştească pe al tău, uitând de mine şi de cele ce vor urma.

De ce se spulberă orice simţim încă unul pentru altul?

De ce te laşi învins de orgoliu?

Întoarce-te spre mine, zâmbeşte-mi ca în prima zi, şi sărută-mă puternic, şi dragul meu ai încredere în tine!
 

„Ce e dragostea? Nevoia de a ieşi din tine însuţi.“

 Charles Baudelaire

✾ Un învins ✾

De cât timp ai nevoie să-i mulţumeşti cuiva pentru ajutor?
Un minut.

De cât timp ai nevoie să cunoşti o persoană?
O oră.

De cât timp ai nevoie să iubeşti, să ierţi sau să uiţi pe cineva care odată însemna mult pentru tine?
Numa noi ştim.

De ce alegem ca unele persoane pe care le iubim să le lăsăm pur şi simplu să meargă mai departe fără noi?! Toate momentele petrecute împreună să rămână amintiri dureroase, clipe de neuitat, şi multe regrete. Apar momente grele pentru amândoi, se gândesc unul la celălalt, dar nu se caută. De ce orgoliul trebuie să învingă de fiecare dată? De ce ne lăsăm învinşi de vorbele grele a celor din jurul nostru?!

Cum poţi să spui că eşti puternic în timp ce tu te distrugi din cauza prostiei tale, de a o lăsa să plece de lângă tine, de lângă persoana căruia îi era cel mai bine?! Cum putem fi atât de laşi, orgolioşi şi mândrii?!

În fiecare zi pierdem un zâmbet, o persoană, o amintire, un obiect, un sentiment.

„A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.“ 

Octavian Paler

 

✾ Timpul ✾

 

Salutare, dragă timp!
M-ai ajutat să trec peste tot ceea ce mi-a îngreunat sufletul în tot acel timp, m-ai ajutat să-mi găsesc ceea ce îmi doream demult, şi îţi mulţumesc că mi-ai dat timp să-i văd pe cei din jur, puterea de a trece peste alte greutăţi, să găsesc un strop de fericire în lucruri mici.

însă..

.. nu m-ai ajutat să-l uit..


Timpul e o cale, un drum care nu se sfârşeşte niciodată.
Nu stă în loc.
Timpul e făcut în aşa fel încât să ne ajute să fim răbdători cu noi, cu cei din jur. Spunem mereu că timpul le rezolvă pe toate, doar dacă avem răbdare. Timpul ne oferă şansa de a gândi lucrurile care ne frământă, ne oferă şansa de a păşi mai departe alături de alţi oameni, ne dă şansa să ne schimbăm, să devenim mai buni, să ne vindecăm rănile provocate de orgoliu şi mândrie, pentru a putea merge la persoana pe care am pierdut-o, să o luăm de mână, să o strângem în braţe, să o sărutăm.

 Timpul ne oferă şansa de a repara ceea ce-am distrus. Să avem puterea de a ierta pe cei ce i-am rănit, să-i iubim mai mult pe cei ce i-am părăsit.

"Timpul şterge, dar ştie să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce nu trebuie pierdut."

 Amza Pellea.

✾ Fericirea ✾

 

Ce plăcut e când soarele e prezent pe cer, când cerul e de-un albastru adânc, care îţi lasă privirea să pătrundă fără niciun obstacol, când totul e viu în jurul tău. Te simţi mai puternic, plin de viaţă. Simţi că orice îţi este destinat, că orice ai făcut până acum e făcut cu un rost. 

Aflându-mă aici, într-un loc cunoscut mie, considerând-ul banal simt nevoia să evadez într-o lume unde totul este viu, plin de culoare, miresme, să pot simţi că timpul nu zboară degeaba şi repede. Să petrec zile întregi într-un loc paşnic, simplu şi curat unde gândurile îmi zboară şi se amestecă până când se despletesc uşor, eliberându-se de mine.

Dar, nu vor mai pleca amintirile cu tine, cu noi. Nici nu vreau.

Nici nu pot să le alung din distrusul interior, unde flama ardea puternic în momentele unice petrecute în doi într-un timp scurt. Într-un vis ferice, simţeam cum timpul nu se mai oprea, cum al meu străin nu lipsea de lângă acest interior..era aici.

 Era de-o înfăţişare pură, veselă împrăştiind un aer plin de iubire care mă lăsa să mă destind uşor în braţele lui, iar apoi trezindu-mă bucuroasă că e încă aici, simţeam cum încet, încet visul se sfârşeşte.

Şi totuşi, amintirile rămân vii în interiorul meu distrus.

Cândva, am să te mai văd în visul meu, străin ce-ai devenit.

„Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat. Dar fericirea e aici, aproape.“

Horaţius 

✾ Luptă ✾

 

 Eu, tu şi restul lumii suntem prinşi într-un labirint, iar datoria noastră este aceea de a lupta pentru a ajunge la final, la fel cum în fiecare zi facem acest lucru. Luptăm pentru a avea o zi cât de cât liniştită, luptăm să facem o persoană mai bună, mai fericită, luptăm pentru a ne atinge scopul în viaţă, etc.

Fiecare zi din viaţa noastră este o luptă care nu se sfârşeşte, ci doar în momentul în care reuşim să ducem la capăt ceea ce ne-am propus, visele noastre şi ale altora să le îndeplinim, să ne regăsim din nou în inima persoanei iubite. Uneori prefer, să lupt pentru ceea ce iubesc, pentru ceea ce cred că are un rost, şi pentru a putea lupta am nevoie de arme grele, şi anume o minte înţeleaptă şi o inimă pură.

Luptă pentru visele tale!
Luptă să poţi iubi!
Luptă să fi primul!


Unii luptă pentru siguranţă lor, alţii pentru siguranţa altora..fiecare luptă pentru ceea ce simte!
Învingător este acela care după atata efort, speranţe, iluzii, promisiuni, este mulţumit şi fericit că nu a dat înapoi, dar rămâne cu, capul sus adunându-şi forţele pentru o nouă luptă.

„Mergi în viaţă cu o licărire în ochi, cu un zâmbet pe faţă şi cu un scop măreţ în inimă.“

William James 

✾ Privirea ta ✾

 

 Ceea ce vedem descrie ceva. Ceea ce simţim exprimă altceva.
Peste tot căutăm să observăm, să vedem, să cunoaştem. Să simţim ceea ce e bine sau rău.

Multe lucruri reprezintă ceva pentru noi, dar când privim ochii omului pe care îl iubim cu toată inima
ce vedem? ce simţim? Ce cuvinte îi mai poţi adresa când îl ai lângă tine, îi simţi cum inima bate, cum ochii lui mari îi sclipesc ştiind că te priveşte pe tine? Pentru amândoi, acel moment e unic.

Cu tine să-l ai mereu, aproape de sufletul tău, în braţele tale.
Dar, din nou..lipseşte, lăsând o umbră rece şi un dor nebun şi aspru. Îl cerţi în gândul tău de fiecare dată că nu e lângă tine, că a plecat, că te-a supărat mai tare ca niciodată, etc..dar îl ierţi, aşteptându-l să apară în privirea ta rătăcitoare.

Şi ţi-e dor.
Plângi.
Speri.

"Singurătatea muşcă, uneori chiar din inimă"

Octavian Paler

✾ Un vis şi o dorinţă ✾

 

Ca orice om trăiesc un vis şi am o dorinţă.

La fel ca şi voi, îmi doresc să am parte de ce e mai bun în această lume, ca de exemplu, să fiu foarte sănătoasă, să fiu iubită foarte mult de cel pe care încă îl iubesc sau să-mi pot permite lucruri ce mă pot face mai fericită, dar viaţa mea nu e aşa. 

E diferită, la fel şi eu.

Când eşti înconjurat de persoane care te privesc ciudat nu şti ce să spui, ce să faci şi îţi pui o sumedenie de intrebări, cum ar fi: de ce eu? ce-am făcut? etc..

Dar, când eşti privită de cel pe care îl iubeşti simţi cum totul o ia razna. Îţi vine să fugi, să nu-l mai priveşti, nici o secundă să nu-l mai auzi..şi, de ce oare?! Pentru că ţi-a greşit, pentru că nu ştie ce vrea, pentru că ai obosit să speri la o nouă şansă, la ceva mai bun, la o iertare, la un nou început.

Iar după o zi întreagă, când cedezi uşor aştepţi să te aşezi în pat, dorindu-ţi să-l visezi alături de tine într-un vis unde totul e divin, e minunat.

Un vis frumos care nu se va încheia vreodată, în care doar eu cu tine să pot fi mereu..aşa cum îmi doresc.

„Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.“

Sfântu Augustin 

✾ Cel care iubea ✾

Şi tu cândva ai iubit un om ca mine.
Şi tu ai avut sentimente de iubire, de dor, gânduri pentru mine. Ai fost acel prieten care mâna mi-o ţineai, buzele mi le sărutai şi ochii mi priveai.

Şi te simt acum departe..un străin în calea mea.

Un străin ce zilnic îl întâlnesc, îl văd, îl simt şi îl aud.

E oribil de ciudat.

Povestea noastră se repetă în mintea mea neîncetat, sperând să se oprească cândva ocupându-ţi locul un alt actor. Amintiri frumoase iau naştere din nou prin ochii mei. Fiecare loc, timp, cuvânt rostit de alte persoane mă readuc cu gândul la noi. Mi-aş dori să ştiu ce gândeşti atunci când zi de zi mă vezi şi mă auzi.

Oare..ţi-e mai bine aşa?

Oare..poţi îndura ceea ce te doare?

Oare..te poti abţine să nu spui ce simţi?

Mii de întrebări, şi nici un răspuns. Acum eşti un om rece, plin de mândrie şi orgoliu.

E gol..locul in care zilnic îl întâlnesc, îl văd, îl simt şi îl aud pe străinul meu.

"Cine iubește și este iubit nu va mai fi niciodată acelaşi om ca înainte."

Octavian Paler

✾ Libertate ✾

 

Libertate.
E tot ceea ce îţi doreşti să ai.

Trăim momente simple, care pur şi simplu îţi dau acea stare de fericire, puritate, linişte profundă. Moment care îţi dă puterea să simţi că trăieşti, că iubeşti, că poţi fi un exemplu pentru cineva.
Dar.. ca să ne dorim o libertate, trebuie să trecem mai întâi prin momente grele. Momente provocate de orgoliul omenesc, de lacrimile vărsate a celui mai bun prieten, etc.

Suntem supuşi unor astfel de situaţii grele, din care reuşim să ieşim învingători, cu capul sus..mândrii că am reuşit să ne ajutăm cel mai bun prieten, că am oferit un zâmbet unei persoane triste, că am oferit o mână de ajutor..iar, la apusul soarelui, i-am spus "Te iubesc!" celei mai dragi fiinţe..mama.

Cu toţii ne dorim o lume a noastră, indepedentă, uşoara..în care greutatea ne este inferioară, pur şi simplu neexistentă, dar totul e doar un vis, care puţini oameni îl pot îndeplinii, dar nu înseamnă  că ne dăm bătuţi, ne aplecăm capetele, şi ne facem că n-am văzut! Dimpotrivă, victoria noastră e atunci când simţim că o piatră s-a luat de pe sufletul nostru, că la apusul soarelui încă mai avem puterea să zâmbim.

„Nu văd niciodată ce s-a făcut. Văd doar ce mai e de făcut.“

Buddha 

✾ Străini ✾

Trăim într-o lume foarte diferită. O lume..nu aşa cum noi ne-o imaginăm.
Suntem captivi printre mulţi străini, cu un suflet rece, respingător.. care nu ştiu să iubească, să aprecieze, să lupte pentru cineva care poate merită...ci doar, să-şi hrănească propriul ego.
Cum ar fi dacă am afla că totul e doar un coşmar şi se va termina curând?

Probabil, minunat. Am putea zâmbi.
Am putea avea forţa de a păşi peste rămăşiţele unor amintiri spulberate de ura unui străin. Am putea fi mai bucuroşi, optimişti, curajoşi..ştiind că putem doborâ zidul singurătăţii, a durerilor profunde din sufletul nostru, am putea salva un zâmbet şi a curăţa rănile trecutului.

Dar, până la apusul soarelui..am putea face ceva din toate acestea, ştiind că el, va răsări a doua zi, şi va împrăştia prin razele sale..iubire, putere şi curaj, nouă..străinilor, cu suflet rece.

„În general, oamenii vor să fie buni, dar nu prea buni şi nu chiar tot timpul.“

                                                                                                                  George Orwell