Iarnă.
Acelaşi frig ne
înconjoară, ne învăluie cu totul, şi ne răceşte crunt trupul
nostru.
Afară, totul este alb, cu
puţin gri. Este un peisaj melancolic, rece, iar tot ce vedem se
transformă în năluci.
Ca orice anotimp, şi iarna are ceva
special, ceva care ne transmite o stare de tristeţe, de dor, dar şi
de iubire.
Ne dorim să fim alături
de cineva, de acea persoană căruia îi ducem dorul. Consider că
iarna este un anotimp mai special, pentru că..ceva ne uneşte cu
alte persoane, parcă putem să iertăm mai uşor, să iubim din nou,
să trecem peste tot şi să ne reîmprospătăm forţele pentru ceea
ce va urma.
Cu toţii aşteptăm acest
anotimp. Este o şansă pentru fiecare dintre noi de a-şi repara
greşelile, de a vedea ce înseamnă să pierzi pe cineva, şi totuşi
încă nu e prea târziu. Nu doar trupul nostru se răceşte, ci şi
inima noastră.
Aşa cum o pătură ne
încălzeşte trupul, aşa şi un sărut ne încălzeşte inima.
Îmi doresc să fiu
alături de tine, din nou. Dar, tu îţi doreşti la fel de mult ca
şi mine?
Simţi şi tu acel fior
care îţi umple gândul de amintiri legate de noi?
Simţi că poţi înlătura
tot răul provocat, şi te poţi reîntoarce din nou la mine?
Nu simţi şi tu lipsa
mea? Îmbrăţişările mele? Glumele noastre? Săruturile lungi?
Vin-o încet spre mine,
ia-mă de mână şi priveşte-mă în ochi cu atâta dragoste în
suflet.
„Știi că ești îndrăgostit atunci când nu mai poți adormi pentru că realitatea este, în sfârșit, mai frumoasă decât visul.“
Theodor Seuss
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu